Cetatea Ika

La capătul nordic din Cernatul de Sus, deasupra confluenței dintre pârâul Ika și pârâul Cernat sau Pârâul Mare, se află un munte numit “Várbérc” (Piscul Cetății), pe care se află Cetatea Ika - un monument recent restaurat, în stare relativ intactă, din Comitatul Trei Scaune de odinioară, în prezent Județul Covasna sau, așa cum îl numesc localnicii, Turnul Trunchiat din Cernat.

Cetatea este o fortăreață lungită, cu ziduri paralele, curbată la capetele sale înguste, cu turnuri atașate la zidurile cetății pe laturile de est și de vest. Săpăturile și amenajările din jurul turnului sudic au scos la iveală un bogat material arheologic constituit din fragmente de ceramică, cuie, vârfuri de săgeți, ace de bronz și o cataramă de centură. 

Explorarea unei părți din zidul vechi al cetății arată că turnul cilindric al cetății a fost construit mai târziu, probabil în secolul al XIV-lea. Cetatea propriu-zisă este mai veche decât acesta, datând probabil din secolul al XIII-lea. Cetatea Ika trebuie considerată ca fiind o fortăreață majoră.

Este posibil să își fi primit numele actual după prăbușirea părții superioare a turnului sudic, deoarece a fost denumit Cetatea Trunchiată, începând cu secolul al XVIII-lea, în timp ce numele de Cetatea Ika i-a fost atribuit în primul rând de János Ferentzi și, mai târziu, de Balázs Orbán, cu referire la legendara căpetenie Ika.

Cetatea este asociată cu nenumărate credințe populare, crezându-se odinioară că este protejată de o forță invizibilă și că nici o piatră mișcată nu poate rămâne nepedepsită. Potrivit uneia dintre aceste povești populare, morarul care locuia sub poalele cetății, supărat de soția sa isterică, a decis să spargă fața nordică a cetății ca aceasta să cadă pe moară și să o dărâme, dar abia s-a atins cu mâna de pietre, mâinile sale s-au uscat, iar o ploaie torențială bruscă a măturat moara împreună cu soția morarului.

O altă poveste spune că, pe fondul unui pariu făcut, un flăcău a început să dărâme vârful cetății, dar a fost doborât instantaneu de un fulger venit din senin. Aceste povești și legende păstrate în folclor și credința populară au protejat castelul de distrugerea finală.

Au existat, de asemenea, legende despre construcția castelului. Potrivit uneia dintre ele, acesta a fost construit de niște uriași. Aceștia erau „atât de mari încât unul dintre ei stătea cu un picior în pârâu și îi dădea pietrele tovarășului său, care le punea în zidurile turnului din vârful dealului”.

De asemenea, s-a mai consemnat o poveste conform căreia cetatea a fost construită de unul dintre comandanții regelui Póka, care a fugit din Cetatea Balvanyos, dar nu a trăit mult timp acolo, deoarece a fost ucis într-o bătălie purtată în apropiere. Numele său este încă păstrat ca o denumire de loc, „Movila lui Póka” de pe lângă drumul spre Târgu Secuiesc.

Potrivit unei alte legende, o vreme un uriaș înaripat s-a mutat în turn, după care a urmat un șarpe uriaș, care era atât de mare, încât și-a înfășurat coada în jurul turnului și și-a aplecat capul pentru a bea din pârâu. Acesta a pus stăpânire asupra locului, iar legenda spune că la un moment dat un cavaler, venit de departe, pe nume Ika Viteazul, l-a ucis.