Gospodării tradiționale în localitatea Ciucsângiorgiu

În Transilvania, peste dealuri înverzite și păduri bogate, descoperim în satele Ciucsângeorgiu și Bancu gospodării cu prispe generoase din lemn și porți impunătoare.

Arhitectura amintește de vremuri în care frumusețea se găsea în simplitatea fiecărui detaliu: lumânarea  de pe masă, obloanele și stâlpii prispei, din lemn, grinda decorată cu motive de flori arhaice și curțile ce păstrează secretele unei istorii bogate și a unei munci trudnice. Cu secole în urmă, locuitorii de aici au creat o arhitectură definitorie, bazată pe forme geometrice simple și materiale locale: piatră, lemn, lut și  șindrilă.

Fiecare construcție păstrează amprenta măiestriei, fiind alcătuită din bârne de lemn, plasate cu grijă pe o fundație solidă de piatră, sub un acoperiș în patru ape, inițial învelit în șindrilă. Astăzi, fiecare casă păstrează o mărturie a trecutului, gravată pe grinda sa - anul în care a fost construită, un tribut adus tradiției și meșteșugului locului. 

Oamenii de aici te întâmpină cu brațele deschise și inimile calde, păstrând cu sfințenie moștenirea străveche a muncii în câmp și a îngrijirii animalelor.

Ciucsângeorgiu este un loc unde timpul pare să se fi oprit, unde tradiția trăiește în fiecare bătăie de inimă a comunității locale. Aici, vei găsi nu doar un sat, ci un adevărat colț de paradis în care tradiția completează armonios prezentul.

Comuna Ciucsângeorgiu este situată în partea de nord-est a regiunii Ciucului de Jos, la poalele văii Fişag şi a Munţilor Ciucului. Se întinde pe o suprafață de peste 240 kilometri pătrați, este preponderent muntos şi cuprinde suprafeţe însemnate forestiere şi de păşuni.

Populaţia de aproximativ 5.000 de locuitori este concentrată în satele de pe văile Fişagului şi Topliței, dar sunt şi sute de locuitori care trăiesc în satele forestiere: Cinod, Eghersec, Ghiurche şi Coibăniş.

Comuna cuprinde 10 sate: Potiond, Armăşeni, Armăşenii Noi, Ciucsângeorgiu, Bancu, Cotormani, Cinod, Eghersec, Ghiurche şi Ciobăniş.

Ciucsângeorgiu a fost menționat pentru prima dată în registrul papal din anul 1332 sub numele de Sancto Georgio, care înseamnă Sfântul Gheorghe. 

O descoperire importantă a fost făcută întâmplător de un localnic în satul Cotormani. Este vorba de o cruce dublă, datată la începutul secolului al XIII-lea, fiind o copie târzie a pieselor kievene din secolele XI-XII.