Castrul Roman Micia

Pe malul stâng al Mureşului, în faţa defileului Dobra, s-au dezvoltat în Antichitate unul dintre cele mai mari castre auxiliare din Dacia, precum şi localitatea antică Micia. Castrul roman de aici era unul dintre punctele importante de apărare și control din provincie, rolul său fiind acela de a împiedica accesul potențialilor inamici dinspre vest.

Dincolo de rolul militar major, Micia a fost și una dintre vămile principale ale Imperiului Roman. Era un spațiu în care se intra și se ieșea din provincie cu mărfuri de lux, târgul unde se adunau negustorii, dar și o zonă animată, cu taverne, hanuri, lume în mișcare și frământare. Se presupune că exista chiar și un port la Mureș, care asigura legătura cu interiorul și exteriorul provinciei Dacia. Una dintre sarcinile soldaților de aici era aceea de a supraveghea atât calea de comunicație terestră, cât și cea nautică, pe Mureș,  înspre și dinspre Pannonia. 

Importanța economică a așezării este dovedită de o serie de inscripții care atestă statutul de târg (pagus) al acesteia, existența unor colegii profesionale, dar și o intensă activitate edilitară.

În prezent, la Micia sunt vizibile, sub formă de ruină arheologică: complexul băilor romane, arena amfiteatrului, o clădire publică, precum și urmele nedezvelite ale castrului.

Scurtă incursiune istorică

Castrul roman a funcționat încă de la începutul secolului al II-lea d.Hr., fiind construit inițial din pământ. Suferind o distrugere majoră în războaiele marcomanice, care au avut loc în timpul domniei împăratului Marcus Aurelius, castrul va fi reconstruit din piatră. 

Un moment semnificativ în evoluția așezării de la Micia se înregistrează în timpul dinastiei Severilor, când are loc un adevărat program de regenerare urbană, principalele construcții fiind refăcute și reabilitate.

Declinul așezării începe în a doua jumătate a secolului al III-lea. Viața continuă însă și după retragerea administrației romane, mărturie stând descoperirile arheologice din secolele IV-VII d.Hr.

Personalități marcante

Inscripțiile descoperite la Micia oferă informații prețioase despre persoanele care au trăit aici în perioada romană. Printre acestea, se disting și două personaje feminine de excepție. Prima este Domitia, una dintre puținele femei ctitor din Dacia, care ridică, pe banii săi, un templu dedicat zeiței Isis, la Micia. Cealaltă este protagonista unei frumoase, tragice și sensibile povești de dragoste. Este vorba despre Aelia Hygia, o tânără de 18 ani, fostă libertă, care a devenit soția unui personaj foarte important din Dacia. Aceasta este plânsă de soțul ei într-un epitaf în versuri, care se găsește pe piatra de mormânt, încastrată azi în interiorul bisericii reformate din Mintia. 

Comori neprețuite

Micia era locul unde se desfășura o intensă viață economică, centru de producție și de distribuție, mare producător de materiale de construcții, dar și port la Mureș, fiind o poartă de intrare a „luxului” în provincia Dacia. Dintre atelierele care funcționau aici, menționăm pe cele metalurgice, ceramice, de prelucrare a osului, de gravare a pietrelor semiprețioase și nu în ultimul rând atelierele de pietrari. 

O parte a artefactelor de la Micia se găsesc astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, ale Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, dar și în patrimoniul altor muzee din țară și din străinătate.