În Colțești, un sat învăluit în frumusețea naturii înconjurătoare, casele tradiționale reprezintă nu doar zidiri de piatră și lemn, ci adevărate cronici vii ale timpului și ale tradițiilor locale. Aici, pe ulițele satului, se desfășoară o poveste arhitecturală fascinantă, iar fiecare casă are ceva unic de povestit.
Casele sunt așezate armonios de-a lungul străzii, cu împrejmuiri adesea de lemn, iar unele porți par a fi povești încrustate în timp.
Casele au cuptoare cu urechi, povestesc despre meșteșugarii pricepuți, iar cele cu pereți din bârne de lemn sunt mărturii ale secolelor XVIII-XIX. Apoi, casele construite după 1870, cu pereți de piatră și fațade decorate în stil eclectic, cu acoperișuri în două ape și fronton teșit, sunt cele care domină peisajul arhitecturii tradiționale de astăzi.
Îndrăznește să-ți lași pașii să te poarte prin ulițele satului, iar privirea îți va fi captivată de case ce păstrează istoria vie. Vei remarca cu siguranță casa de la numărul 51, ce aparține unui meșteșugar. Aceasta are o pivniță generoasă care probabil că avea ieșire direct în stradă și care servea drept spațiu comercial.
Străbătând ulița vei descoperi o casă atipică, în formă de L, agoniseala unei familii înstărite de preoți reformați din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Volumetria ei impunătoare și proporțiile armonioase te teleportează într-o altă epocă.
Personalități marcante
La numărul 56 se găsește casa lui Sámuel Brassai, marele savant transilvănean al secolului al XIX-lea. Excelent lingvist, om de știință, filozof, critic, matematician, muzician, și nu în ultimul rând pedagog, Brassai a fost membru al Academiei Maghiare de Științe până la moartea sa, în 1897. Casa în care s-a născut, cu fațada sa călduroasă și ferestre mici pictate în verde și alb, este un exemplu sugestiv al arhitecturii zonei.
Experiențe unice
Plimbarea prin sat poate fi perfect completată cu o drumeție până la cetatea Colțești. Ridicată în anul 1241 pentru apărarea împotriva invaziei tătare, cetatea a trecut prin mai multe episoade istorice, până în 1703, când trupele austriece au distrus-o parțial, lăsând o parte din zidurile înconjurătoare și două turnuri.
În umbra Pietrei Secuiului și sub privirea atentă a cetății, casele de aici îți oferă un colț de lume autentic, îmbibat în simplitatea vremurilor apuse, așteptând cu răbdare descoperirea lor într-un ritm lent.
Hangos útmutató
Értékelések