Castelul Sturdza

La doar 20 de km de orașul Roman, în inima unui parc romantic, vei descoperi un loc desprins parcă din basme: Castelul Sturdza din Miclăușeni. Cu o istorie plină de personaje fascinante și aerul unei epoci în care eleganța și erudiția făceau mai mult parte din valorile și preocupările societății înalte, o vizită la castelul de la Miclăușeni este o ocazie minunată de a revizita vremuri apuse, prin puterea imaginației.

Deși istoria moșiei se întinde până în secolul XIV, perioada de glorie a domeniului se suprapune cu cea în care au locuit aici soții George Sturdza și Maria Ghica, fiica marelui om politic Ion Ghica. Aceștia au construit actualul castel de inspirație gotică între anii 1880–1904 pe locul unui vechi conac construit în 1755.

Deviza familiei Sturdza, „Frumusețea strălucește pretutindeni”, inscripționată în limba latină pe toate fațadele castelului, era o expresie revelatoare pentru atmosfera de stil „Belle Epoque” care domnea aici în anii dinaintea izbucnirii marilor războaie. Ne putem imagina, plimbându-ne prin saloanele elegante, marile personalități ale vremii care luau parte aici la seratele culturale organizate de familia Sturdza-Ghica: Regele Carol I, Mihail Kogălniceanu, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți alții.

George Sturdza și Maria Ghica au avut o singură fiică, Ecaterina. Rămasă văduvă de tânără după moartea lui Șerban Cantacuzino, aceasta nu a avut copii, dar l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, care a ajuns la maturitate unul din eroii aviației românești. La venirea războiului, când a fost nevoită să părăsească castelul pentru a se refugia la Roman, Ecaterina a salvat o mulțime de obiecte extrem de prețioase, cărţi de cult și obiecte liturgice, pe care apoi le-a donat Mănăstirii de la Miclăușeni.

Devotamentul acestei femei curajoase față de istoria strămoșilor săi ne permit, în zilele noastre, să putem admira aceste obiecte. Ecaterina este și cea care, în anul 1947, a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, parcul și biserica ctitorită de străbunii săi pentru a fi amenajată aici o mănăstire de maici. Spre sfârșitul vieții s-a călugărit, luând numele de maica Macrina.

Biblioteca Miclăuşeană era o colecție particulară alcătuită din aproximativ 60.000 de volume, printre care incunabule şi multe ediţii princeps sau foarte rare. Aceasta a fost realizată de către logofătul Dimitrie Sturza și fiii săi, Costache Sturza-Şcheianu și Alexandru Sturza-Miclăuşanu, precum şi fiul celui din urmă, Dimitrie A. Sturza, important om de cultură și fost preşedinte al Academiei Române.

Colecția cuprindea atât cărți româneşti (mai toate ediţiile princeps ale secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, copii ale aproape tuturor cronicilor româneşti, precum şi tipărituri, ori manuscrise religioase din secolele XVI-XIX), cât și străine (numeroase ediţii princeps din literatura europeană, scrieri filosofice din antichitate şi evul mediu, lucrări istorice sau cu conţinut moral şi religios, precum şi colecţii de reviste). Toate aceste volume aveau desigur o valoare inestimabilă, atât materială, dar mai ales culturală: trei dintre cele cinci prime traduceri în româneşte cunoscute (de la sfârşitul secolului al XV-lea şi din secolul al XVI-lea) provin de la Miclăuşeni sau Şcheia: Psaltirea Şcheiană (cca. 1500-1559), Psaltirea Voroneţeană (cca. 1500-1559) şi Codex Sturdzanus (1580-1619).

Din păcate, doar câteva mii de cărţi au putut fi recuperate din colecție, ele găsindu-se astăzi la Episcopia Romanului, la Biblioteca Universitară din Iaşi, iar anumite documente se află în posesia Arhivelor Statului. Multe volume extrem de valoroase au dispărut însă fără urmă în anii 1944-1945, când Ecaterina Sturdza Cantacuzino se afla în refugiu la Roman. Cărțile pe care Ecaterina a reușit să le salveze au fost ulterior confiscate de Securitate și distruse cu barbarie.

În zilele noastre, castelul este pus în valoare de o mulțime de evenimente realizate cu implicarea comunității, ce recreează atmosfera vremurilor trecute. Vizitatorii pot afla toate poveștile moșiei de la Miclăușeni de la ghizi specializați, se pot caza în Casa Macrina - o clădire istorică situată în vecinătatea castelului, pot lua masa la restaurantul Castelului și pot pleca acasă cu suveniruri sau cu specialități gastronomice produse local.

Începând cu anul 2024, Castelul a intrat într-un amplu proces de restaurare care se va întinde pe o perioadă de minim 24 de luni.