Mănăstirea Războieni

Fiecare biserică îşi are legenda şi istoria ei, însă, Biserica „Sfinții Voievozi” a mănăstirii Războieni transcende secolele, discret şi smerit, fiind mărturie prețioasă a curajului, a credinței şi a rezistenței în vremuri greu încercate din istoria Moldovei.

De altfel, acest loc își trage numele de la războaiele purtate de Ștefan cel Mare pentru apărarea creștinătății.

Aşa începe povestea Mănăstirii Războieni şi a frumoasei sale biserici. Douăzeci de ani după bătălia de la Războieni – Valea Albă, pe locul unde a încercat să oprească valul pustiitor al oştilor turceşti, Ştefan cel Mare înalță unul din cele mai valoroase şi interesante monumente istorice şi religioase. 

Scopul de adăpostire a osemintelor oştenilor căzuți în bătălia din vara anului 1476 deosebește biserica de oricare altă ctitorie a domnitorului. Acele oseminte se regăsesc pe o lungime de aproximaiv 10 metri, din naos până în altar, sub lespezile de piatră.

Astăzi, în cadrul mănăstirii funcționează ateliere de croitorie care mențin vie tradiția acestor locuri.

Pentru întâlnirea dintre trecut și prezent, merită să vizitezi această mănăstire!

Totul a început în iarna anului 1475, când Ştefan cel Mare a înfrânt la Vaslui armata otomană. Sultanul Mahomed al II-lea a trimis o nouă oaste în Moldova, în anul 1476, iar Ştefan cel Mare, deși avea o oaste mult mai mică, a reușit să provoace mari pierderi armatei otomane, blocându-le inclusiv mijloacele de aprovizionare. Tabăra de luptă a fost stabilită pe un platou înalt, pe valea pârâului Alb, loc numit de atunci Războieni. Aici, în data de 26 iulie 1476, copleşit de numărul inamicilor, domnul Moldovei a fost silit să se retragă. Se povestește că tot câmpul de luptă ar fi fost acoperit de oasele oștenilor, de unde a venit și denumirea de Valea Albă. 

Pentru a adăposti și a veghea osemintele acestor războinici căzuți, Ștefan cel Mare a ridicat aici Biserica „Sfinții Voievozi”, care a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obşte de călugări. Apoi, la începutul secolului al XIX-lea, a fost transformată în mănăstire de maici. 

Biserica face parte din categoria bisericilor ştefaniene. Aceasta este construită în plan dreptunghiular, nu dispune de turle și îmbină armonios stilul gotic cu cel moldovenesc. Este singura biserică-mausoleu din țară și din sud-estul Europei. Pereții lăcașului sunt susținuți de două contraforturi la punctul de încheiere al absidei cu pereții naosului şi de un picior de contrafort sub fereastra altarului. De asemenea, sub cornişă se pot observa două rânduri de ocnițe, iar de-a lungul edificiului regăsim o decorație din cărămizi smălțuite şi discuri policrome cu bumbi.

 Ridicat din piatră cioplită, cu ziduri groase de peste un metru, elegantul ansamblu monahal ne amintește la fiecare pas de oștenii viteji ce și-au pierdut viața aici. 

Interiorul edificiului este împărțit tradițional în pronaos, naos şi altar, iar între pronaos şi naos se află un perete despărțitor, ce încadrează o uşă împodobită cu motivul gotic al baghetelor încrucişate. 

 Iar pentru că ai ajuns pe meleagurile Moldovei, trebuie să știi că în zonă se află numeroase alte atracții turistice.

Continuați călătoria și la Mănăstirea Neamț, ce datează din anul 1407, la Mănăstirea Văratec și la Mănăstirea Agapia. 

În apropiere se află și Hanul Ancuței, cunoscut han turistic încă din secolul al XVIII-lea. 

De asemenea, puteți face un ocol pentru a vizita oraşul Piatra Neamț unde se află o altă ctitorie a binecrediciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt - Biserica Sf. Ioan Domnesc construită în acel stil, alături de Turnul lui Ștefan cel Mare, sau oraşul Târgu Neamț, unde se află Cetatea Neamțului. 

Drumeții și iubitorii de natură vor fi și ei încântați de această zonă, având posibilitatea să descopere Parcul Național Cheile Bicazului – Hăşmaş, Barajul şi lacul Bicaz, Masivul Ceahlău, precum și Rezervația de Zimbri şi faună carpatină „Dragoş Vodă”.