Gospodării tradiționale în localitatea Cloașterf

Cloașterf, supranumit și „Mica Vienă" a României, este un sat pitoresc aflat în inima comunei Saschiz, la doar un kilometru distanță de șoseaua națională care leagă Sighișoara de Brașov. Aici, arhitectura gospodăriilor se împletește armonios cu natura, iar casele, construite după modelul cetății din deal, au un farmec aparte.

Vei descoperi că peisajul arhitectural păstrează intacte elementele distinctive ale arhitecturii săsești: gospodăriile „închise", cu ziduri impunătoare și curți protejate de porți masive, includ anexe precum: șoprul, șura și grajdul, aranjate cu grijă pentru a delimita spațiile pentru locuit de grădină.

Piatra și cărămida sunt materialele de bază în construcția caselor, iar lemnul se regăsește în grinzile care susțin planșeele dintre etaje. Acoperișurile sunt alcătuite din țiglă de solzi, conferindu-le o notă de autenticitate. Decorurile rafinate, inscripțiile pe medalioane de ipsos și pe nișe dreptunghiulare, precum și culorile pastelate îmbogățesc ornamentica locuințelor. 

Descoperă în Cloașterf un colț de poveste, unde tradiția se împletește cu autenticitatea și frumusețea naturii. Aici, gospodăriile tradiționale sunt veritabile bijuterii arhitecturale care păstrează vie amintirea unor vremuri apuse, dar nu uitate.

În întreaga Transilvanie, implicit și în satele comunei Saschiz, locuitorii care practicau meșteșugăria erau organizați în bresle care aveau rolul de a reglementa relațiile dintre meșteri, normele de conduită, obligațiile pentru stingerea incendiilor, producția și desfacerea, dar și organizarea adunărilor și a petrecerilor. 

Breslele sunt conduse de un staroste, cu funcție de conducere economică, juridică și administrativă. Meșterii erau aleși în bresle după anumite condiții legate de gen, religie, naționalitate, vârstă, dar și obligativitatea să practice un singur meșteșug. Ei erau nevoiți să plătească o taxă în bani și natură. Faza inițială, cea de ucenicie, dura patru ani, timp în care ucenicul trebuia să dea dovadă de un comportament exemplar.

Cetatea Uriașilor, ori în limba germană Huhnenburg, este situată într-o zonă de pășunat denumită popular Volsoc, la o distanță de aproximativ 4 km spre nord de comuna Saschiz. Edificiul datează din jurul anilor 2500 î.Hr.-1800 î.Hr. având rol de apărare a locuitorilor împotriva atacatorilor și a intemperiilor vremii. Un element care aparține cetății, specific neoliticului dezvoltat, este „valul de pământ”, ce are ca scop apărarea cetății.

Cetatea Țărănească a fost construită cu rol de refugiu, adăpostind pe vreme de război și pericol locuitorii din Saschiz, Archita, Criț, Cloașterf, Adamsdorf, Diavaldia și Abzen.

Biserica fortificată „Sfântul Ștefan” a fost construită cu sprijinul autorităților săsești din Sibiu de către localnicii satului Cloașterf la începutul secolului al XVI-lea. În anul 1714 a fost distrusă o mare parte din clădire în urma unui incendiu devastator.

Un alt edificiu construit în satul Cloașterf este Biserica evanghelică fortificată Sf. Nicolae, un ansamblu de o splendoare aparte, construit în locul fostei fortificații mistuite de flăcări.