Cetatea Valcău

După marea invazie mongolă din anii 1241-1242, Transilvania intră într-o nouă eră. Pe tot teritoriul acesteia, din loc în loc, se construiesc cetăți puternice care să reziste eventualelor noi atacuri. Din acest tablou face parte și Cetatea Valcău, astăzi în județul Sălaj, care odinioară supraveghea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna. Cetatea este localizată în comuna Valcău de Jos, fiind pentru prima dată menționată documentar în anul 1319.

Cetatea este construită pe un platou cu planul triunghiular, de la sud la nord măsurând nu mai puțin de 30 de metri. În aceleași puncte cardinale au fost construite două turnuri masive, din piatră, care se păstrează doar parțial, fiind martorele unor repetate asedii. De fapt, chiar și prima menționare în documente a cetății Valcău este pusă în legătură tot cu un asediu, fiind cucerită de către trupele regale de la familia Borșa. Cetatea își schimbă proprietarii de mai multe ori de-a lungul timpului, ajungând la un moment dat în proprietatea familiei Losonczi-Bánffy.

 Importanța cetății pentru Transilvania este una de netăgăduit. De-a lungul Evului Mediu, numeroasele asedii și-au lăsat amprenta asupra sa, astfel încât astăzi, aceasta se mai păstrează doar parțial, fiind martora unor vremuri nesigure și tulburi.

Povestea locului

Cetatea Valcău a fost asediată și distrusă în anul 1665 de către o armată turcească. Din acest moment istoria acesteia intră în declin. După mai mult de o jumătate de secol, în anul 1727, documentele ne transmit faptul că aceasta era nelocuită. Putem doar să ne imaginăm cum arăta viața în interiorul puternicelor sale ziduri, forfota din interiorul turnurilor apărate de către soldați sau evenimentele festive din sălile palatului aflat în cetate.

Experiențe unice

Regiunea este una bogată în monumente laice ori ecleziastice cu o istorie care se întinde pe parcursul a multor secole. Biserica reformată din Crasna, situată în centrul localității, este una dintre acestea. Edificiul de cult fost inițial o biserică catolică, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, dovezi fiind elementele gotice precum arcadele ferestrelor, ușile și tavanul cu nervuri al altarului. În secolul al XVI-lea, sub influența reformei religioase, biserica catolică a fost transformată într-una reformată. Turnul bisericii a fost construit în anul 1708, fiind prevăzut cu arcade și patru turnulețe, precum și o învelitoare realizată din șindrilă.