Biserica de lemn Intrarea Maicii Domnului în Biserică - Mănăstioara

Biserica, a cărei datare se presupune că ar fi anul 1760, se află pe un deal din apropierea satului Mănăstioara din Suceava. Acesta este locul în care se spune că tatăl lui Ștefan cel Mare a fost ucis cu sânge rece de către Petru Aron. Până la ea trebuie să urci pe o cărare prin pădurea Plăvălari, drum ce îți oferă răgaz de meditație și smerenie - nu poți să nu te gândești la drumul Golgotei.

Ai să observi imediat acoperișul de tablă având dublă streașină, influență din zona Ucrainei și nordul Carpaților.  

Legenda spune că după decapitarea tatălui său, Ștefan cel Mare, înfricoșat, a fugit într-o pădure din apropiere unde  s-a adăpostit în scorbura unui stejar, reușind să scape de călăii tatălui său. Mai târziu, ajuns domn, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, Ștefan cel Mare a construit din lemnul stejarului în care s-a adăpostit biserica de la Mănăstioara.

---

Scurtă incursiune istorică

Anul în care a fost construită biserica este unul necunoscut deoarece nu exista alte surse sau izvoare pe lângă tradițiile transmise din generație în generație care să acrediteze vechimea construcției și faptul că Ștefan cel Mare este cu adevărat ctitorul bisericii. Existența unui lăcaș de cult este amintită cel mai des sub numele „Mănăstioara”. 

Se crede că, după anexarea Bucovinei la imperiul Habsburgic, în anul 1774, călugării din acest schit s-au refugiat în partea Moldovei neocupată de austrieci, mai exact în satul Preutești, unde au înființat o nouă mănăstire, de data aceasta lăcașul primind numele Mănăstioara.

Dimensiunile inițiale, numărul încăperilor dar și materialele folosite sunt specificate într-un document vechi realizat înainte de reabilitarea lăcașului de cult care atestă și faptul că iconostasul avea doar două uși și șase rânduri de icoane. Anul 1848 a fost unul plin de schimbări pentru ansamblul bisericesc, edificiul fiind prelungit spre vest. Un nou pridvor, dar și un nou turn clopotniță au fost construite.

La începutul secolului al XX-lea, biserica a fost căptușită pentru protecție atât în interior cât și în exterior cu scânduri de brad, care ulterior au fost înlocuite, în anul 1974.

---

Comori neprețuite

Inscripția de pe icoana Mântuitorului -  „1775 (1776) Antonii Zograf”, dar și cea găsită în incinta bisericii, pe un vechi Antimis - „Dumnezeu și sfântul Oltariu: ca să se săvârșească pre dânsul sfintele dumnezeiești slujbe, care s-au sfințit de prea sfințitul mitropolit a toată Moldavia Chir Gavril pe numele tuturor sfinților, 1762” îi conduc pe specialiști la ipoteza că edificiul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea, mai exact în anul 1760.

Deși nu te ascunzi de nimeni, aici te vei simți ocrotit!