Mănăstirea Florești

Viața monahală în acest ținut din județul Vaslui se întoarce în istorie până în timpul lui Ștefan cel Mare, când se zidea un mic schit pe ruinele unei alte ctitoririi, devenit Mănăstirea Florești. Cândva era sub administrarea Sfântului Munte, condusă de stareți greci, pentru ca începând cu anul 1863, după secularizarea averilor mănăstirești, influența acestora să ia sfârșit.

O legendă spune că pe timpul domniei sale Cuza, auzind că Mănăstirea Florești este condusă de egumenul grec Nil, care era nemilos față cei care băteau la poarta mănăstirii, pune la cale una dintre „excursiile sale incognito”.

Îmbrăcat în straie de cerșetor a bătut pe înserate la poarta acestei mănăstiri cerând găzduire. A fost refuzat inițial, apoi la insistențe a fost primit în camera de penitență. A doua zi Cuza și-a arătat însemnele domnești și i-a reproșat egumenului Nil abuzurile și luxul de la mănăstire, în timp ce oamenii simpli nu au ce mânca. Mai apoi, în contextul secularizării averilor mănăstirii Florești, Nil a trebuit să plece din mănăstire doar cu ce putea duce în mâini.

De atunci, viața comunității s-a împletit cu cea a mănăstirii, odorul de mare preț al ei fiind Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul sau „Sfânta de la Florești”, la care vasluienii se închină și astăzi cu evlavie. 

Acum, impunătoarea biserică în stil neogotic impresionează prin ornamente sculptate în piatră, elemente decorative care împodobesc fațada și un turn-clopotniță remarcabil, de aproximativ 25 de metri, care veghează credincioșii.

Ansamblul monahal a fost ridicat între 1852-1859, pe ruinele ctitoriei ce s-a ridicat aici în anul 1590, de către un fost vornic al Țării de Sus, Cârstea Ghenovici. Astfel, existența aici a unei mănăstiri a fost atestată pentru prima dată în anul 1596, atunci când Cârstea Ghenovici a oferit sub formă de danie sfântului lăcaș, satul Florești. 

Cu toate acestea, se spune că, viața monahală din aceste locuri are rădăcini mult mai adânci, începând chiar de pe vremea lui Ștefan cel Mare, în jurul anului 1480. 

În anul 1991 mănăstirea a fost reînființată ca mănăstire de obște pentru maici.

---

La exterior, ornamente sculptate în piatră se remarcă cu ușurință, în special brâul cu elemente florale și geometrice, precum și ancadramentele ferestrelor. 

De asemenea, turnul clopotniță amplasat pe latura de sud a mănăstirii se distinge prin înălțimea sa de aproximativ 25 de metri, a cărui construcție a durat aproape 50 de ani. Turnul este și el frumos decorat cu ornamente elegante, asemănătoare cu cele aflate pe fațada bisericii. 

La puțin timp după încheierea Primului Război Mondial au avut loc restaurări importante, ocazie cu care altarul a fost împodobit cu o pictură murală. 

Ulterior, între 2008 și 2013, în lăcașul de cult s-a realizat o pictură monumentală în tehnică fresco, pictorii ce au lucrat aici oferind o deosebită expresivitate scenelor și chipurilor înfățișate în culori calde.