Castelul Ugron

Cu o istorie îndelungată, dar plină de evenimente fascinante, castelul Ugron din Zau de Câmpie este cel mai bine cunoscut în zonă datorită structurii sale de „castel-calendar” ce sugerează, prin elemente arhitecturale, unitățile de măsurare a timpului. Povestea sa reface o frântură din istoria perioadei de glorie a familiilor nobiliare maghiare.

István Ugron, cel de care se leagă numele castelului, a fost un important om politic al vremii, dar și un mare colecționar de artă, castelul fiind la un moment dat gazda unor opere de artă de foarte mare valoare. Și istoria construirii castelului se leagă tot de personalitatea sa, existând chiar o legendă romantică ce spune că el a fost construit din iubirea contelui pentru o prințesă îndepărtată.

Ca mai toate monumentele de acest tip, istoria din ultimul deceniu a castelului a fost una zbuciumată și lipsită de romantism. A fost, pe rând, centru de colectare de cereale, școală primară, școală profesională agricolă și centru de plasament. În zilele noastre, autoritățile fac eforturi pentru a evita degradarea lui și pentru a găsi soluții pentru a-i reda strălucirea și farmecul din trecut.

Transmisă prin viu grai pe ulițele satului, povestea construirii castelului suportă multe variațiuni, iar veridicitatea ei este una incertă, însă, ca toate legendele, are un farmec aparte. Conform acesteia, István Ugron ar fi fost îndrăgostit de una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. Se spune ca ambasadorul îi făcea curte prințesei în nenumărate moduri, încercând să o impresioneze. La cererea ei, Ugron a pavat aleea ce urcă și astăzi până la castel cu monede de aur. La mijlocul lucrării însă, prințesa s-a răzgândit și a cerut ca banii să fie puși în alee pe cant, pentru ca valoarea lor să fie și mai mare și pentru ca nimeni să nu calce pe coroana împăratului, inscripționat pe monedă. La refacerea drumului, István Ugron a rămas fără bani și a trebuit să renunțe la a o curta pe prințesă, neputând să îi îndeplinească dorința. La scurt timp, însă, prințesa a murit împreună cu întreaga sa familie în timpul Revoluției Ruse din 1917, lăsându-l pe conte îndoliat pentru totdeauna.

Castelul a fost construit la începutul secolului al XX-lea, între anii 1908 și 1912, îmbinând mai multe stiluri, predominante fiind cel neogotic şi neoromanic. La proiectarea sa au contribuit, alături de István Ugron, arhitecți și ingineri renumiți ai vremii (Lajos Pakei, Janos Banffy și Gyorgy Koncz), precum și mai mulți meșteri și sculptori angajați de Ugron pentru a crea decorațiunile, blazoanele și impresionanta scară spiralată din interior. Construit în forma literei L, cu o lungime de 50 de metri, castelul este decorat cu turnuri de diverse forme și dimensiuni, iar fațadele au terase cu forme variate. Fațada este impresionantă, cu rezalite, blazoane cioplite din piatră și ferestre neogotice. Puținele fotografii de epocă existente relevă eleganța și bogăția mobilierului care decora interioarele.

Turiștii care ajung în zonă se pot bucura și de o vizită la Rezervația Naturală Bujorul de Stepă - Zau de Câmpie, o arie protejată cu o suprafață de 3,49 ha, situată la 450 m altitudine. Este cel mai înalt punct din lume la care bujorul de stepă a reușit să se dezvolte, iar pe teritoriul rezervației există în jur de 350 de specii de plante rare. Fiind o floare delicată, ce înflorește doar 7 zile pe an, bujorul de stepă fascinează și încântă an de an grupurile de turiști care aleg să viziteze rezervația.