Castelul Bánffy

Castelul Bánffy din Nușfalău reflectă măreția reședințelor nobiliare baroce din Transilvania. Construit în secolul al XV-lea, impresionantul ansamblu este o reminiscență a unei epoci strălucite, fiind în trecut complet independent, exact ca un sat în interiorul satului.

Una dintre legendele locale spune că acum două secole, într-o plimbare cu Albert Bánffy, un prieten de-al său a trecut pe malul opus al râului Barcău și, observând stufărișurile dese, ca o junglă, l-a întrebat, în glumă, pe baron: „Ce-i aici? Brazilia?”. Astăzi, după 200 de ani, sătenii au păstrat vorba, fiind o parte vie a limbajului lor: în partea sudică a Barcăului este satul, iar în partea nordică aceștia spun că este Brazilia.

Interiorul Castelului Bánffy, un veritabil tezaur, ascunde și el un trecut cel puțin interesant. Biblioteca sa impunătoare găzduia peste 2.000 de volume, inclusiv titluri rare, iar în sala cu pian Baronul Bánffy György ar fi compus cel mai cunoscut cântec al său cu titlul „Kéknefelejcs".

Cu toate acestea, trecerea vremii nu a stat deoparte de acest loc de poveste. Astăzi, castelul păstrează cu mândrie urmele perioadei de glorie, însă umbrele trecutului se oglindesc în fiecare colț.

Scurtă incursiune istorică

Despre momentul ridicării Castelului Bánffy nu se cunosc date precise. De altfel, nu se cunoaște nici modul în care a ajuns vechea proprietate a familiei în posesia baronului György Bánffy şi a soţiei acestuia, Zsuzsanna Wesselényi. Cert este însă faptul că, pe baza urnei baroce târzii, amplasată pe poarta reședinței şi decorată cu reprezentările principale ale blazoanelor lor familiale (grifonul cu sabie şi sirena), putem presupune că ei au edificat castelul baroc, cel mai probabil după căsătoria din anul 1764.

Istoria mai recentă relevă faptul că, în anul 1936, castelul a fost vândut Bisericii Reformate de către Albert Bánffy. Din acel moment, acesta a primit rolul de casă de cultură și cinema, fiind unul dintre locul frecventate de tinerii din sat. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul a devenit maternitate, cabinet medical și școală specială pentru copiii cu handicap. Astăzi, strălucirea îi este ștearsă de urmele trecerii timpului, dar zidurile sale încă reușesc să vorbească.

Întoarcere în timp

Deși astăzi interiorul Castelului Bánffy nu ne mai spune nimic din trecutul glorios, un inventar din anul 1887 ne ajută să ne imaginăm cum arăta reședința în vremea aceea. 

Spaţiul reprezentativ central al etajului clădirii era salonul mare, flancat de sufragerie şi de salonul bărbatului, mai exact camera de biliard. De remarcat aici este existenţa pe pereţi a unei galerii de portrete ale foştilor proprietari ai castelului şi ale strămoşilor acestora, dar și salonul cu pian. Deşi în inventarul amintit nu este pomenit deloc, sursele literar-istorice locale menționează şi existenţa unei biblioteci de circa 2.000 de volume, cu mai multe titluri rare.

Impresionantă era și curtea castelului, amenajată sub formă de parc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după modelul grădinilor engleze. Arboretumul cuprindea specii valoroase de arbori din Asia de Est, ce conturau aspectul nobiliar al reședinței.