Biserica de lemn cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului” se bucură de o istorie bogată. Situată pe malul pârâului Miletin, aceasta face parte din Schitul Orășeni și se păstrează în forma sa actuală din 1760, an în care boierul Iordache Esecescu și mama sa, Safta, au ctitorit-o pe locul unei construcții mai vechi.
Arhitectura sa specifică moldovenească din perioada domniei lui Grigore Ghica evidențiază influența pustnicilor ruși care au ajuns în zonă. Biserica este ridicată din bârne de stejar și acoperită cu șindrilă, iar inscripția interioară atestă anul construcției, 1760.
Biserica este singura cu acest hram în Protopopiatul Botoșani și a fost cândva schit de sihaștri ruși. În jurul bisericii se găsește vechiul cimitir al schitului, unde odihnesc aproximativ 250 de călugări și maici, majoritatea fiind pustnici sau sihaștri ce și-au dedicat viețile rugăciunii neîncetate.
Deși modestă ca dimensiuni, biserica impresionează prin simplitatea construcției și eleganța lemnului cioplit. Interiorul este compus din patru încăperi, iar acoladele sculptate ale arcadelor peretelui despărțitor sunt ușor de observat. Catapeteasma, decorată cu ornamente florale și pulbere de aur, este semnată „Varlaam monahul, 1614, septembrie”.
Biserica găzduiește obiecte de valoare istorică și artistică, precum o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni și o raclă ce păstrează un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Sila. În curtea schitului se află Muzeul „Chilia Pustnicilor”, care adăpostește o colecție valoroasă de veșminte preoțești, cădelnițe din argint și aur, icoane din secolul al XVIII-lea și alte obiecte descoperite în podul bisericii.
Complexul parohial include și casa parohială, o clopotniță din lemn, o troiță în memoria celor jertfiți pentru credință, un prăznicar și Casa de oaspeți „Sfântul Cuvios Sila”.
Personalități marcante
În jurul anului 1800, în cadrul acestei comunități monahale s-au stabilit Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, surorile mamei lui Mihai Eminescu. În anul 1814, acestea au decis să se alăture însă mănăstirii Agafton, unde una dintre surori, Olimpiada, a îmbrăcat ulterior straiele de stareță. La schitul Orășeni au fost călugărite și fete din familiile boierești botoșănene Arapu, Mavromati sau Foti.
Povestea locului
Denumirea veche a satului, Schit Orășeni, face trimitere la prezența predominantă a maicilor în ultimele decenii înainte de formarea satului, iar existența bisericii a devenit esențială pentru a consolida conexiunea satului cu dimensiunea spirituală. Schitul era cunoscut sub numele de „Maici” tocmai datorită prezenței predominante a acestora. Astfel, biserica a evoluat nu doar ca un loc de închinare, ci și ca un simbol al trăirii spirituale colective în comunitatea Schit Orășeni.
Link copiat! 
Continuă cu Google
