Ansamblul Bisericii Romano-Catolice Sfântul Emeric, Ghelința

Marele cronicar Balázs Orbán spunea că „Oricine, în timp ce se află în Ghelința... dacă nu ar face o drumeție pe valea pârâului, s-ar lipsi de o mare plăcere pentru că acolo se ascunde timid cel mai interesant peisaj printre munți...”

Satul mai ascunde o comoară: biserica romano-catolică. Pare un modest monument de țară, ca atâtea altele, dar, în realitate, prin ansamblul de picturi murale care decorează în întregime pereții navei, ea se impune atenției ca un monument de excepție, demn de a fi așezat în rândul celor mai importante mărturii ale artei medievale din țara noastră. În fapt, biserica este considerată a fi monument cultic de către UNESCO, iar picturile sale murale sunt foarte apreciate și bine cunoscute istoricilor de artă.

Cel ce vizitează astăzi monumentul nu poate scăpa impresiei de fastuos pe care o degajă fresca interioară. Într-adevăr, pereții navei sunt în întregime acoperiți cu picturi de o remarcabilă valoare artistică. Cea mai cunoscută este fresca de pe peretele nordic. 

Scenele legendei Sfântului Cavaler Ladislau pictate aici se înlănțuie între ele, nefiind separate de chenare, ceea ce sporește efectul dinamic al reprezentării. 

Povestea locului

Cea mai timpurie referință legată de Ghelința, mai precis de biserica așezării, provine din 1499. Corpul principal al bisericii este alcătuit dintr-o navă de dimensiuni potrivite (12X8 m), construită din piatră brută. În forma sa inițială, biserica din Ghelința aparținea stilului romanic. 

În anul 1628, vechiul plafon al navei a fost înlocuit cu un tavan casetat, decorat cu motive florale și heraldice, într-un stil devenit familiar renașterii transilvănene. Ultimul moment important pentru arhitectura bisericii din Ghelința a avut loc în secolul al XVIII-lea și poartă pecetea momentului artistic al barocului. Din punctul de vedere al confesiunii religioase, populația satului Ghelința a rămas romano-catolică, chiar și în deceniile de după apariția reformei.

Pe altarul Fecioarei Maria poate fi observată icoana Fecioarei înlăcrimate, o replică a celei originale, pictată în 1681 și aflată azi la Mănăstirea Nicula. Potrivit credințelor locului, se spune că în anul 1699 icoana Mariei a început să lăcrimeze, iar în baza a 28 de mărturii ale unor soldați austrieci, cardinalul de Esztergom Leopold Karl von Kollonitsch a oficializat cultul icoanei și le-a încredințat-o spre păstrare iezuiților de la Cluj. În scurt timp au apărut numeroase copii ale acesteia, iar cultul ei s-a răspândit în toată Transilvania. 

Reprezentarea legendei Sfântului Ladislau

Vasile Drăguț, profesor și critic de artă, autor a numeroase studii de specialitate, a studiat îndelung reprezentările legendei Sfântului Ladislau în iconografia medievală transilvană. El remarcă dinamismul ilustrațiilor de la Ghelința, realizate probabil în jurul anului 1300, ce surprind episoadele: Binecuvântarea dată de episcopul din Oradea, Plecarea la luptă, Bătălia de la Kerles, Urmărirea cumanului, Lupta cu cumanul și Decapitarea cumanului. El remarcă inventivitatea artistică a autorilor frescelor și expresia convingătoare a compozițiilor păstrate pe peretele nordic al navei bisericii.

Experiențe unice

Dacă te interesează istoria, arta, dar și natura, să știi că le vei găsi cu prisosință aici, în acest loc ascuns dintre munți. În zonă se păstrează obiceiuri populare legate de marile evenimente din viața omului și obiceiuri ce țin de calendarul religios.

Puteți, de asemenea, să studiați frumusețea porților de lemn tradiționale secuiești și mai cu seamă pe cea aflată la intrarea în localitate, sculptură realizată de către frații Both și dl. Biró Laszló. Iar dacă doriți să faceți o plimbare spre vârful Nádika veți avea șansa să admirați minunata panoramă a comunei și a împrejurimilor ei.