Gospodăria Nr. 5. - Familia Stănescu Bogdan

Satul Periprava este un loc aparte, îndepărtat de civilizație, în care conviețuiesc, paradoxal, frumusețea și pacea timpurilor actuale alături de trista și greaua amintire a trecutului. Cu o populație de doar 200 de locuitori și accesibil doar pe calea apei, satul oferă una dintre cele mai autentice experiențe pe care o poți trăi în Delta Dunării.

Ulițele satului sunt pustii sub soarele dogoritor, dar le înveselește explozia de flori colorate care cresc sălbatic pe marginea drumului. Venind din micul port și trecând prin centrul satului avem ocazia să descoperim mai multe case tradiționale care păstrează spiritul și identitatea locului. Datând cel mai probabil din perioada interbelică, mai toate gospodăriile din sat sunt construite din materiale care se pot procura cu ușurință din natură: stuf și chirpici. 

Periprava poartă și o grea amintire: în perioada comunistă aici a funcționat un lagăr de muncă în care mulți deținuți politici și-au pierdut viața, în condiții greu de imaginat. Poveștile torționarilor și a victimelor lor sunt și azi cercetate de istorici și arheologi.

La ieșirea din sat se întinde Pădurea Letea - cea mai veche rezervație naturală din România, de aproape 500 ha:  o pădure virgină cu copaci ce cresc printre dune de nisip și unde apar adesea bine-cunoscuții cai sălbatici, în zona știută sub numele de „Hasmacul Mare”.

Periprava este una dintre așezările din Deltă cu cea mai mare proporție de ruși lipoveni din totalul locuitorilor. Acești locuitori păstrează obiceiurile, cultura și limba lor proprie, fiind cunoscuți pentru pescuitul tradițional, arta textilă și arhitectura specifică a bisericilor lor. Credinţa ruşilor lipoveni din România este creştin-ortodoxă de rit vechi, slujbele religioase de la biserica din sat se ţin în limba slavonă, iar calendarul folosit este cel iulian, decalat cu 13 zile de cel gregorian. Există mici ansambluri folclorice ce conservă și prezintă turiștilor portul și dansurile lor tradiționale. 

Lagărul de muncă de la Periprava a fost unul dintre cele mai cumplite locuri de detenție din perioada regimului comunist. Aduși la Periprava din alte închisori din țară, deținuții politici erau puși la cules de stuf și ținuți în condiții inumane, iar mulți dintre aceștia au murit din cauza tratamentului nemilos sau a condițiilor precare. Lagărul de la Periprava rămâne un simbol al suferinței și represiunii regimului comunist în memoria colectivă a României. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a întreprins până în prezent nouă campanii de căutare, descoperire și recuperare a rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară de la Periprava.