Biserica De Lemn ,, Înălțarea Sfintei Cruci“ De La Horodnic De Jos

În satul Horodnic de Jos, o așezare din apropierea Rădăuților, a fost clădită în anul 1717 biserica din lemn de larice cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, recunoscută ca cea mai veche biserică din zonă și a șasea ca vechime din Moldova. În același an, în luna mai, bisericuța era sfințită, iar sătenii intrau pentru prima oară în ea ca să înalțe rugăciuni către Dumnezeu. Astăzi, mica biserică ortodoxă, considerată o capodoperă a meşterilor bucovineni, este mărturie a răbdării și credinței lor neștirbite.

Biserica nu a fost niciodată restaurată dar, în ciuda vechimii, bârnele de lemn par aproape noi.

Legenda spune că inițial, la construcție biserica era acoperită cu coajă de tei, ulterior înlocuindu-se cu șindrilă, iar apoi cu tablă.

Cel care a pătruns vreodată în inima ei povestește cât de emoționantă și tainică este intrarea în construcția miniaturală, ce se aseamănă „cu o cutiuţă şlefuită atent”, cu bun gust și smerenie.

Dar te invităm să trăiești propria ta experiență în această bisericuța plină de har!

Particularități arhitecturale 

Ridicată pe tălpi de stejar și pe temelie de piatră de râu, biserica face parte din rândul celor mai valoroase monumente de lemn din Moldova. Modest și cu dimensiuni  miniaturale, lăcașul te va impresiona prin bogăția decorațiunilor exterioare. 

Ansamblul religios nu prezintă cupole și  are o formă clasică de navă, specifică pentru zonei Moldovei.

Pe exteriorul său se poate observa prezența unui brâu împletit, de jur-împrejur, având modelul de colac de ciubuce, cum era numit de către meșteri. În plus, sub streaşină se află un registru format din 92 de ocniţe decorate cu brâie împletite.

---

Comori neprețuite

Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Horodnic de Jos păstrează pe peretele pronaosului un număr de 13 icoane pictate pe lemn, ce datează din secolul al XVIII-lea, care îl înfățișează pe Mântuitor și pe cei 12 apostoli. 

De asemnea, un alt obiect de preț aflat aici este Crucea de mână, sculptată în lemn în anul 1837,  donată de parohul Nicolai Popescu în 1888, precum și 12 cărți de ritual, tipărite între anii 1745-1777.